Când am deschis privirea pentru întâia dată,
Se-nfiripa iubirea de mamă şi de tată.
Se furişase-n suflet plăpândă şi curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Mi-e dor de casa-n care treceam peste necaz,
În cuiul din perete ardea lampa cu gaz,
Se frământase coca să crească în covată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Mi-e dor de curtea-n care ne fascinase jocul,
Mi-ardeau obrajii rumeni, se-mbujorau ca focul
De geamul casei care-l spărsesem cu o piatră,
Mi-e dor de-o palmă, mamă, de-o palmă mi-e dor, tată.

De fraţii mei de-acasă îmi este-aşa de dor,
Când mama scotea pâinea fierbinte din cuptor
Şi-o aşeza pe masă urmând să o împartă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Sosise primavara, pe-afară zburdau mieii,
Mergeam pe la pădure să culeg ghioceii,
Ti-i dăruiam din suflet cu inima curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

În arşiţele verii, la seceriş pe luncă
Strângeaţi recolta pâinii si istoviţi de muncă
Vă răcoreaţi obrazul şi fruntea transpirată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Într-un târziu de toamnă cu frunza arămie
Voi culegeaţi ciorchinii de strugure din vie
Şi-i mustuiaţi zdrobindu-i in cada din polată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

În iernile cumplite, cu ger sau cu ninsoare
Vă duceaţi pe la vite ca să le daţi mâncare
Vă intorceati în casă cu măna îngheţată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Şi v-aţi crescut nepoţii în lunile de vară
Iubindu-i şi-ngrijindu-i în casa de la ţară,
Vor ţine mereu minte, nu uită niciodată
Li-i dor de tine, mamă, li-i dor de tine, tată.

V-aţi dus apoi pe drumul ce-ntoarcere nu are
V-a luminat in cale un muc de lumânare,
Asa e legea firii nescrisa si nedreaptă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Nicolae Matei

Volumul "Linisor luneca luna"
Editura "Lucas" - Braila 2017