Primul lucru învăţat a fost să ţip,
Să ţip când mă uit la al tău chip,
Când îţi văd răutatea în privire,
Rămânând pe veci mut de uimire.

Nu voi înţelege niciodată cred,
Ce e în al tău suflet putred,
De ce ai ales să-mi faci asta,
Să te comporţi fix ca proasta.

O adiere, două, trei,
Tu din faţa mea să piei,
Să te duci de unde ai venit,
Cu al tău suflet îmbătrânit.

Rea ca tine jur că n-am văzut,
Jigodie cu suflet în iad căzut,
Ce crezi că poţi să faci ce vrei,
Să vii şi sufletul să-mi iei.

Am ţipat şi voi tipa,
Ce-a fost eu nu voi uita !
Nu voi uita ce mi-ai făcut,
Că sentimente ai vândut !

Dar m-am săturat să tot ţip,
Să mă-nec ca fraieru’ în nisip,
Să tot cad dintr-un vechi cais,
Să mă prăbuşesc mereu în abis…