Toamna mult prea timpurie

De ce te-ascunzi intr-un costum pios de doamna
Cand inlauntru-un clocot viu tu esti
De ce te-asezi cuminte -n parc in zilele de toamna
Cand vara-n infierbantata in suflet iti doresti

Tu crezi cumva ca anii , ce iti ingroasa roba
Pe spate si sub umeri , de chiar innebunesti
O sa iti schimbe gandul , hai schimba-ti garderoba
Si da nimic pe haine , traieste cum gandesti !

Si nu uita sa razi , zambeste,canta-ntruna
Traieste tare clipa si bucura-te hai
Nu tine cont ca viata , alearga ca nebuna
Lasandu-ti tineretea in lunile de Mai

E toamna , da , te uiti atent spre-oglinda
Si nu o recunosti pe cea pe ce o zaresti
Un fir de par de-argint , pui mana sa-l atinga
Este chiar mana ta si simti ca-o sa orbesti
Unde-a plecat acea copila ce-ntr-o vara
Si-a mpreunat destinul cu un el
Vai ce tarziu e-afar , se lasa seara
In viata ta si-a lui si-a tuturor , la fel !