Poezii
« PoeziiÎntâmplare
Poate-ai plecat
cu răsăritul sau cu noaptea-nfăşurat.
Sufletul meu, aiuritor pe drum,
striga învolburat.
Un nor firav de fum
făcea un semn mirat
pe cerul dintr-o dată-nstrăinat.
Amintirile, fâşii de tristeţe,
lacrimi şi umbre,
zac în păduri plăpânde.
Tăcerea-şi desface aripa,
neputincioasă se scurge clipa.
Mai poţi îndura?
Dulcele minciunii se schimbă
în fiere pe limbă.
Mai mângâi o ramură-nverzită
de soare ispitită.
Şi într-o vară totul s-a sfârşit
ca un gând adormit în iarbă.
1260 de vizualizări, 2 aprecieri
Ştiai că poţi naviga mult mai uşor folosind tasta pentru poezia anterioară şi pentru poezia următoare ?