Meniu

Poezii

« Poezii

Timpul – de tăcere

Că tu eşti dogmă, tu eşti crez,
şi ai întors spre mine
chipul. Tot ce-am ştiut, de-atunci
ori dinainte – a-ncremenit în timp.

Iată, însă luna încă-şi poartă
trupul,
dară rece-i e lumina.

E timpul de tăcere, sau să mă-nchin?

1371 de vizualizări, 2 aprecieri

Ştiai că poţi naviga mult mai uşor folosind tasta pentru poezia anterioară şi pentru poezia următoare ?