E frig si întuneric în cavou...
Si noaptea se asterne-ncet peste mormânt;
Picuri de rouă îngheţată cernuţi peste pământ
Aruncă vălul negru, mortuar vesmânt.

E frig si întuneric în cavou...
Si eu zac întins pe maldărul de flori
Petale uscate, flori fără culori;
Frunze vestejite, umbre si dansuri de ciori.

E frig si întuneric în cavou...
Si linistea se întinde-asurzitor peste petale.
Picuri de sânge înrosesc sideful unui crin
Uitat de cineva...parfum peste venin.

E frig si întuneric în cavou...
Si viermii roz se zbat vioi prin carnea-mi verde
Gustând din albul de nectar ce curge-alene
Prin crăpături, găuri si vene.

E frig si întuneric în cavou...
Si-ncet dispare orice vie amintire
Topindu-se-n lumina-ţi ultimei privire
Lăsând în urmă un tăcut ecou.

E frig si întuneric în cavou...