Poezii
« PoeziiE toamnă...
E toamnă, frig şi frunzele-s cărămizii...
Vântul, nebun, şuieră-n depărtare
prin suliţe uscate şi degete-ndoite
de crudul tiran,
timpul.
Incet, se desprinde-o frunză,
Se lasă purtată usor in frunerarul vals
al reveriei;
Se pierde în mulţimea moartă
de frânturi de viaţă
paralizate,
prinse-n al timpului talaz.
Agonie...
Amorul tău, iubito, se stinge-ncet;
Dispare fără de urmă in neant
lăsând in urmă vântul,
despot al singurătăţii;
Vând şi speranţă muribundă...
E toamnă, frig şi frunzele-s cărămizii...
1047 de vizualizări, 2 aprecieri
Ştiai că poţi naviga mult mai uşor folosind tasta pentru poezia anterioară şi pentru poezia următoare ?