Memorii albe dispar printre talazurile-ntunecate.
Se şterg lăsând în urmă negru.
Asfaltul zugrăvit, vechi pastel de amintiri pierdute,
altarul Lethei, tăciune ars de-Oblivion,
oferă sacrificii...clipe.

Din nimicul chaos ţâşneşte Styxul,
sânge-mbibat cu smoală si tăciune;
Râu de tristeţe scurs din moliciune,
melancolie...
tristeţea vechilor amintiri pierdute.

Uitare...

Zăpada caldă - secundele trecute -
se înnegreşte-ncet pe-altarul plin de jertfe;
Călcată în picioare de Timpul nemilos,
trufaşul despot, titan de neoprit.
C-o ultimă străluce şopteşte muribund
o ultimă ofrandă - memoria supremă:
"EU"

Agonie...

Puternic se loveşte de jertfelnic
cadavrul celei din urmă amintiri
topindu-se în marea de cerneală
ce clocoteşte-nverşunată clipe.

În urma-i, chaosul de cuvinte-ncepe
a se calma.
Tulburele râu de nostalgie-nsângerată
se limpezeşte-ncet lăsând în urmă
un Demiurgos palid şi-nfumurat,
nebun,
prieten cu uitarea;
Ultim ofrand pierdut
plutind orbeşte în Infernul de tuciuriu veşmânt.